Despre oameni

Follow my blog with Bloglovin


Poate nu-ti vei aminti ce ti-au spus oamenii, dar cu siguranta iti vei aminti cum te-au facut sa te simti. 

     De la oameni nu ne raman cuvintele. Ne raman sentimentele, ne ramane felul in care ei ne-au facut sa ne simtim. Unii oameni vin in viata noastra ca o lectie, altii ca o binecuvantare. 
     Oamenii-lectii. Sunt acei oameni ce te-au ranit, cei care ti-au secat sufletul si te-au transformat in gheata. Nu-ti amintesti cuvintele care te-au lasat fara suflare, nici macar faptele nu le mai stii exact. In schimb iti amintesti atat de clar ranile provocate. Stii numarul noptilor nedormite. Stii cat de mult te luptai cu lacrimile. Iti amintesti golul din piept, care nu te lasa sa respiri. Odata, poate nu demult, i-ai iubit pe acei oameni. I-ai iubit, apoi i-ai urat. Acum doar le multumesti pentru lectii, pentru puterea pe care ai regasit-o in tine. Le multumesti ca au fost acolo candva, zambesti pentru amintirile placute si continui sa mergi mai departe. Apoi intalnesti oamenii-binecuvantare. Atat de senini, cu zambete atat de luminate, gata in orice moment sa le daruiasca celor din jur. Cu ochi atat de veseli, plini de sclipiri. Si atat de dragi iti sunt oamenii astia. Ei topesc gheata din sufletul tau, iti incalzesc privirea si iti imprumuta zambetele lor pana cand te repara complet. Iti redau increderea in tine si iti arata cum e sa fii din nou fericit. Iti mangaie rani vechi sau inca vii si sufla peste ele pana le vindeca in totalitate. De ei iti amintesti si zambesti, pentru ca stii ca ei ti-au aratat soarele cand tu vedeai doar nori. 
     Despre oameni sunt atat de multe de spus. Despre ei se scrie mereu, se canta, si nimeni n-a obosit. Ii iubim sau ii uram. Le multumim. Unora poate le ducem dorul, stiind ca nu se vor mai intoarce niciodata, iar pe altii inca ii asteptam sa vina. Pe unii dintre ei ii avem aici si speram sa nu mai plece, nu-i vrem trecut, lectie, amintire. Ii vrem prezent. Mereu, 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Frici si slabiciuni

Imagine
Pentru că toți le avem, deși prea puțini suntem de acord cu ele. De multe ori nu le recunoaștem nici măcar când dăm nas în nas cu ele, ne e atât de teamă să ne confruntăm cu propriii demoni și pretindem că ei nu există, lăsându-i în tot acest timp să ne mănânce pe dinăuntru. Și, voila,  ne comportăm ca niște bestii fără suflete. Nu-mi cunosc fricile sau slăbiciunile pe deplin, poate dacă aș face-o, aș fi mai puternică, m-aș iubi mai mult și m-aș accepta fără să-mi doresc să mai schimb ceva. Poate ăsta e unul din micii mei demoni, pe care-l simt uneori cum își înfige ghearele pe dinăuntrul meu. Îmi e teamă de singurătate, de respingere, de tristeșe, de confuzie, de durere și lacrimi. Îmi e teamă de ele pentru că le-am trăit din plin. Am nevoie în permanență de confirmări, să mi se spună cât de mult sunt iubită, că e nevoie de mine, că nu sunt singură sau inutilă și multe altele. Probabil asta e cea mai mare slăbiciune a mea, iar dacă cineva mi-ar spune lucrurile astea, aș prefera să mo
Citiți mai multe

Iubesc:

Sa fiu. Soarele. Vara. Marea, care de altfel e marea mea iubire. Prajiturile cu ciocolata si ciocolata simpla. Filmele si cartile la sfarsitul carora sunt alt om. Fotografiile care ma fac sa simt ceva. Muzica. Sa dorm. Sa fiu a lui. Ploile calde de vara. Noaptea. Cerul. Imbratisarile lungi si saruturile pe frunte. Sa stau singura. Diminetile de sambata. Apusurile - care intotdeauna ma fura si rasariturile - pe care niciodata nu ajung sa le privesc. Ochii si zambetul lui atat de calde si sincere. Florile de camp, ramurile de liliac si lalelele multicolore. Sunetul valurilor, care mereu ma linisteste. Sa iubesc. Brasovul. Linistea si sa vad oameni fericiti. Tatuajele care au o poveste. Sa gasesc lucruri pe care le credeam pierdute. Sa-mi vad cainele cum se joaca impreuna cu pisica. Sa mi se faca masaj. Surprizele si cadourile mici care inseamna ceva. Zilele calde de toamna. Dulceata de capsuni. Melodia lui preferata. Locurile in care inca nu am fost. Povestile oamenilor. Ciocolata calda
Citiți mai multe

Emoții și visuri

Imagine
Tocmai am încheiat primul meu an ca educatoare. Ce sentiment, ce trăire, câte emoții!  A fost un an plin. Cu tot felul de experiențe, tot felul de trăiri, tot felul de lecții. Nu-mi e rușine să recunosc că au fost zile în care nu știam ce să fac, zile în care am plâns sau am vrut să renunț. Dar au fost atât de multe alte zile în care am zâmbit alături de copiii mei, am râs cu ei, ne-am jucat și am fost fericită să fiu acolo. Nu vorbesc de activități obligatorii, de lecții, de toate lucrurile pe care doamna educatoare  trebuie să le facă. Vorbesc despre cât de multe am învățat despre mine, ca om, în acest an de activitate. Că nu știam că pot duce atât de multe lucruri la bun sfârșit și nici ce e aia responsabilitate  nu îmi era prea clar. Vorbesc despre colegele minunate pe care le-am întâlnit. De la doamnele îngrijitoare, colege, până la doamna director. Toate, înainte de a fi colege cu mai multă experiență, au fost oameni, prieteni care mi-au oferit ajutor indiferent de sit
Citiți mai multe