Postări

Emoții și visuri

Imagine
Tocmai am încheiat primul meu an ca educatoare. Ce sentiment, ce trăire, câte emoții! 


A fost un an plin. Cu tot felul de experiențe, tot felul de trăiri, tot felul de lecții. Nu-mi e rușine să recunosc că au fost zile în care nu știam ce să fac, zile în care am plâns sau am vrut să renunț. Dar au fost atât de multe alte zile în care am zâmbit alături de copiii mei, am râs cu ei, ne-am jucat și am fost fericită să fiu acolo. Nu vorbesc de activități obligatorii, de lecții, de toate lucrurile pe care doamna educatoare trebuie să le facă. Vorbesc despre cât de multe am învățat despre mine, ca om, în acest an de activitate. Că nu știam că pot duce atât de multe lucruri la bun sfârșit și nici ce e aia responsabilitate nu îmi era prea clar. Vorbesc despre colegele minunate pe care le-am întâlnit. De la doamnele îngrijitoare, colege, până la doamna director. Toate, înainte de a fi colege cu mai multă experiență, au fost oameni, prieteni care mi-au oferit ajutor indiferent de situație. Și c…

Când afli lucruri noi despre tine...

Imagine
Cred că sunt multe lucruri pe care încă nu le știu despre mine. Pe unele poate nu le voi afla niciodată. Însă de curând am descoperit că îmi plac plimbările cu motocicleta :D! Prea puține la număr aceste plimbări, ca să ajung să iubesc "activitatea" asta, dar toate au un început, nu? Ultima plimbare însă, mi-a rămas în suflet. Poate și datorită faptului că nu mi-au mai înghețat mâinile și nu mi-am mai "rupt" spatele, ce-i drept :))). Eram noi și "iubi" a noastră și pot să jur că timpul s-a oprit...măcar puțin de tot. Atât cât să îmi ofere o amintire prețioasă, magică și să-mi înmugurească în suflet acel ceva atât de diferit. Și mai era cu noi luna, care-și arunca discret razele pe mâinile noastre împreunate și făcea totul atât de special. A fost unul din momentele în care nu m-am simțit altfel decât complet fericită și sunt convinsă că ăsta a fost doar începutul.
Nu înteleg înca pe deplin legătura atât de specială dintre el și motocicleta lui, dar văd și …

Frici si slabiciuni

Imagine
Pentru că toți le avem, deși prea puțini suntem de acord cu ele. De multe ori nu le recunoaștem nici măcar când dăm nas în nas cu ele, ne e atât de teamă să ne confruntăm cu propriii demoni și pretindem că ei nu există, lăsându-i în tot acest timp să ne mănânce pe dinăuntru. Și, voila, ne comportăm ca niște bestii fără suflete.
Nu-mi cunosc fricile sau slăbiciunile pe deplin, poate dacă aș face-o, aș fi mai puternică, m-aș iubi mai mult și m-aș accepta fără să-mi doresc să mai schimb ceva. Poate ăsta e unul din micii mei demoni, pe care-l simt uneori cum își înfige ghearele pe dinăuntrul meu. Îmi e teamă de singurătate, de respingere, de tristeșe, de confuzie, de durere și lacrimi. Îmi e teamă de ele pentru că le-am trăit din plin. Am nevoie în permanență de confirmări, să mi se spună cât de mult sunt iubită, că e nevoie de mine, că nu sunt singură sau inutilă și multe altele. Probabil asta e cea mai mare slăbiciune a mea, iar dacă cineva mi-ar spune lucrurile astea, aș prefera să mor…

La mulți ani!♡

Imagine
Pentru mine prințul nu a apărut pe un cal alb, ca-n vestitele basme cu Feți Frumoși, ci pe o superbă motocicletă, Honda CBR 929, roșie (bineînțeles, acum mai puțin de un an habar nu aveam ce e aia:)). În costum de piele și cu cea mai frumoasă cască pe care o văzusem. Impresionant, al naibii de sexy și...cu 11 ani mai mare! Ca motociclist e grozav, ca om e minunat. Am ezitat, a ezitat, apoi am lăsat totul să se întâmple pur și simplu. Nu-l cunosc de foarte mult timp, însă de suficient încât să merite să-i mulțumesc că face parte din viața mea. Și să-mi doresc să rămână cât mai mult. :)
...........................................................................................................................................
Da, rămâi cât mai mult, cât poți tu de mult, dacă ar fi după mine, n-ai mai pleca. :D Îți mulțumesc pentru toate lucrurile pe care le-am învățat de la tine, pentru toate lucrurile frumoase pe care mi le-ai arătat, pentru că mă suporți cand sunt al naibii de enervant…

Pentru tine

Imagine
Dragul meu, vreau sa iti vorbesc despre mine. Despre slabiciunile mele, temerile mele, dar si dorintele pe care le tin ascunse in suflet. Vreau sa stii despre mine ca oricat de puternica ma vezi tu, pot ceda usor si ma poti rani la fel de usor, chiar si fara sa vrei asta. Pentru ca atunci cand imi pasa, devin extrem de vulnerabila. Renunt la a fi puternica atunci cand doua brate pe care le iubesc ma strang tare, dar cu blandete. Am nevoie sa ofer si sa primesc iubire. Asta ma tine vie si imi umple sufletul de fericire. Vreau sa-mi arati ca sunt importanta pentru tine, ca ma apreciezi. In acelasi timp, vreau sa ma protejezi...de tot ce e in jurul meu sau chiar de mine. Imi pot face rau singura prin nesiguranta mea sau teama ca nu sunt suficient de buna. In momentele alea, dragul meu, sa stii ca am cea mai mare nevoie de tine. Am nevoie de iubirea si rabdarea ta, de blandetea ta. Nu ma judeca, ajuta-ma sa fiu. Cand gresesc, cearta-ma, dar fii bland totodata. Nu tipa la mine, pentru ca a…

Iubesc:

Sa fiu. Soarele. Vara. Marea, care de altfel e marea mea iubire. Prajiturile cu ciocolata si ciocolata simpla. Filmele si cartile la sfarsitul carora sunt alt om. Fotografiile care ma fac sa simt ceva. Muzica. Sa dorm. Sa fiu a lui. Ploile calde de vara. Noaptea. Cerul. Imbratisarile lungi si saruturile pe frunte. Sa stau singura. Diminetile de sambata. Apusurile - care intotdeauna ma fura si rasariturile - pe care niciodata nu ajung sa le privesc. Ochii si zambetul lui atat de calde si sincere. Florile de camp, ramurile de liliac si lalelele multicolore. Sunetul valurilor, care mereu ma linisteste. Sa iubesc. Brasovul. Linistea si sa vad oameni fericiti. Tatuajele care au o poveste. Sa gasesc lucruri pe care le credeam pierdute. Sa-mi vad cainele cum se joaca impreuna cu pisica. Sa mi se faca masaj. Surprizele si cadourile mici care inseamna ceva. Zilele calde de toamna. Dulceata de capsuni. Melodia lui preferata. Locurile in care inca nu am fost. Povestile oamenilor. Ciocolata calda…

Scrisoare catre Fat Frumos

Am crezut ca intr-o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez. As fi vrut sa-ti revad calul alb. Mi-ai promis ca il voi calari cindva...Si acum cand in sfarsit as fi putut...Ne-ai lasat sa ratacim printe faruri de masini.... Mi-ai spus ca trebuie sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume dar nimeni nu mai vrea sa lupte Fat Frumos...Oamenii nu au timp sa mai fie viteji...unii dintre ei spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a cistigat sau a pierdut...Mi-ai promis ca o sa ma inveti ce e onoarea Fat Frumos ...dar oamenii nu prea folosesc acest cuvint...nici in reclame nu l-am prea auzit...foarte rar prin filme dar mereu se gaseste cite unul care spune ca esti un prost daca ai onoare...Ai plecat si nu m-ai lamurit...

In fiecare seara multi dintre noi ajungem in acelasi loc Fat Frumos...niste case mici...iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau cand eram mic...mi-ai spus ca nu pot sta mult pentru ca venea zmeul si trebu…